De Judith Kusel

Ea nu mai privește spre oameni, pentru a-i confirma valoarea.

Ea nu mai cere să fie iubită pentru Sufletul și toată ființa ei, pentru că ea înțelege că Sufletul ei este infinit conectat cu Tot Ceea Ce Este.

Ea se simte profundă și deosebită, pentru că Ea este Ființa sinceră, afectuoasă, care creează cu o mare Iubire și toți cei ale căror vieți le atinge, pot bea din acea fântână veșnică și pot găsi Iubirea care se exprimă în mii de miliarde de moduri.

Ea iubește ceea ce face, Ea face ceea ce îi place și Ea nu mai este în așteptare pentru aprobarea altora, pentru că Ea înțelege că Ea este unică și specială și este necesar să trăiască Ceea Ce Ea Este cu adevărat și din Inima și Sufletul ei.

Fie că alții înțeleg acest lucru sau nu, nu este treaba ei, menirea ei este de a-și trăi viața așa cum Ea poate cel mai bine, cu Tot Ceea Ce Este Ea și aspiră să fie. Restul îl lasă în Mâinile Supreme.

Ea cuprinde Abundența sub toate formele sale și Ea știe că există, mai mult decât suficient, pentru toți, Ea aplică legea egalității dăruirii și primirii, totalizează binecuvântările ei în fiecare zi și binecuvântează pe toți cei pe care îi întâlnește, tot Pământul și Cerul.

Ea nu se teme să fie într-o altă lume, spirituală, pentru că Ea știa dintotdeauna că această planetă nu era casa ei și că ea a locuit printre galaxii și stele și în sălașurile infinite, despre care pământenii au uitat, cu mult timp în urmă, că ei au locuit acolo.

Ea vorbește cu Îngerii, Arhanghelii și multe entități din lumi nevăzute, pentru că Ea știe că ele există, la fel cum există și tărâmurile pământești fizice, dense și sunt la fel de reale.

Ea cunoaște, adânc în Inima și Sufletul ei, acele vremuri când Ea a vărsat lacrimi liniștite, adânc în propria ei Inimă, camerele interioare și în propriul ei spațiu, lacrimi pe care nimeni nu le-a văzut vreodată.

Au existat momente când Ea, în disperare profundă, și-a chemat nopțile adânci ale Sufletului, atunci când Ea nu avea unde să meargă, când nu exista cineva în care să aibă încredere, când nimeni nu a împărtășit acest lucru cu Ea, însă Îngerii săi păzitori, Dumnezeu și toți Arhanghelii, Ghizii săi spirituali au fost, Aici, să o ajute și Ea își va aminti, mereu, acest lucru.

Deci, Ea nu așteaptă vremurile finale să vină, Ea le cere, în fiecare zi, să fie alături de Ea, să-i ghideze fiecare pas pe calea sa.

Ea știe lucruri pe care oamenii nu le vor ști nici nu le vor înțelege și Ea are încredere în cunoașterea sa interioară, în vederea sa interioară, auzul și intuiția sa, pentru că, întotdeauna, ele sunt corecte.

Ea a aflat, de mult timp, când s-a ignorat; ea însăși și-ar fi creat probleme. Acum, Ea are încredere, doar, în ceea ce este dat, chiar dacă, uneori, Ea nu poate vedea, încă, imaginea de ansamblu.

Ea știe lucruri și are acea intuiție și viziune, înțelepciunea Tuturor Timpurilor, adânc, în interior și Ea a adoră să pătrundă, tot mai adânc în minunea mistică, magică și infinită a Vieții și a Tot Ceea Ce Este dincolo de ceea ce este, pur și simplu, pe Pământ.

Ea vrea să cunoască lucrările interioare a Tot Ceea Ce Este și ceea ce se află dincolo, Ea nu se teme să exploreze dincolo de etalon și, apoi, să aibă încredere că tot ceea ce îi este dat, este Adevărul, pentru că Ea caută propriul ei Adevăr, Adevărul Sufletului ei și ceea ce sună adevărat pentru Ea.

Ea a început să se iubească pe Ea însăși, pentru Tot Ceea Ce Ea Este și Ea învață să iubească fiecare curbură, fiecare tendon, mușchi, rid și celulă a sa, pentru că Ea înțelege, în cele din urmă, darul acordat ei, de către Templul Sacru, care este Dumnezeu / Zeița și Ea este recunoscătoare pentru Toate acestea.

Ea, însăși, își face daruri, acordându-și momente pentru EA ÎNSĂȘI, timp pentru a Fi pur și simplu!

Ea se simte vibrantă în viață și se încarcă, cu însăși darul Vieții, Ea încetează să privească la acea propagandă, falsă promovare a imaginilor false a ceea ce ar trebui să fie o femeie și cum să arate, Ea nu se mai compară cu alții și se autodepășește, caută, adânc, în propriul ei Suflet, ceea ce este demn de încredere, autentic și real pentru Ea, onorându-și trupul sacru, special și unic, în propriul său mod frumos.

Toată lumea este frumoasă în felul său, Totul a fost creat unic și nimeni nu este mai bine făcut decât celălalt, Dumnezeu / Zeița i-a zămislit pe toți perfecți, întregi și compleți.

Și când bărbații (și femei) încearcă să o facă să cadă în capcana concurenței cu alții, atunci, Ea zâmbește liniștit și își urmează calea.

Ea este Zeița, la urma urmelor, Ea cuprinde dimensiuni și spațiul cosmic cu Ființa ei interioară și Ea știe că în Cosmos este suficient loc pentru toată lumea și că nimeni nu trebuie să concureze pentru atenție, pentru locul fiecăruia sub Soarele Central, deoarece Dumnezeu / Zeița a creat marea întindere a Cerurilor și Tot Ceea Ce Este, chiar, mai presus de toate acestea, iar Sufletul Ei nu cunoaște nici o concurență, având în vedere că totul este exact acolo unde este necesar să fie.

Ea este foarte conștientă, Acum, Ea distinge spațiul sacru propriu, pântecele său, cea mai prețuită și mai frumoasă feminitate a sa, ca pe un cadou sacru pentru Ea și pentru Iubire.

Ea se iubește, se educă, realizează lucrarea de vindecare interioară și eliberează toate corzile emoționale negative, cârlige și legături, cerând Arhanghelului Mihail să taie toate acestea, Ea se eliberează de toate bagajele emoționale și refuză să tragă după ea, trecutul, toate viețile trecute și toate bagajele ancestrale.

Ea învață să zboare liber.

Ea știe că se iubește profund, deosebit și când Ea iubește, își acordă Totul pentru că Ea poate face asta și nimeni altul.

Ea refuză să permită oricui să o folosească ca pe „rogojină de șters picioarele”, Ea refuză să fie tratată ca a doua sau o a treia clasă sau, chiar, ca cineva fără Suflet, pentru că Ea a învățat că granițele sunt sănătoase și și-a însușit arta fină a respectului de sine, auto-valoarea și Iubirea de sine.

Ea își onorează, Acum, propriul ei Suflet, strălucirea ei sufletească interioară și spațiul ei sacru, Ea este foarte delicată și discerne asupra celor cărora le permite să intre în spațiul său sacru.

Ea nu mai cere firimituri, Ea refuză să se schimbe, să se piardă pentru oricine și să permită oricui să intre în câmpurile sale de energie, celor care nu sunt pe aceeași lungime de undă și aceeași bandă de frecvență cu Ea.

Ea a învățat, în cele din urmă, că Ea este capabilă să meargă singură drumul ei și cu tărie, mai degrabă, decât să rămână fără putere și să-și dea puterea cuiva care nu vede frumusețea ei interioară și nu dorește să stea acolo unde își dorește Ea, dezvelită și vulnerabilă în adâncul Sufletului ei, cu Inima și Sufletul deschise, fără să se ascundă.

Dacă el nu se poate deschide în același mod, atunci există un dezechilibru și Ea, în cele din urmă, înțelege, că dacă unul este prea mult, iar celălalt prea puțin, atunci dezechilibrul provoacă durere.

Nu este faptul că Ea nu este dispusă să fie într-o relație, este, pur și simplu, faptul că Ea înțelege, în cele din urmă, deplinătatea feminității ei și plinătatea și puterea Zeiței care Ea Este.

Ea a fost trecută prin moară și a fost fărâmițată în cele mai fine particule de praf, a fost reasamblată, reinventată și, mai presus de toate astea, în cele din urmă, Ea înțelege că puterea ei stă în autenticitatea ei, în sinceritatea ei, în credința ei, în forța ei interioară, în frumusețea ei interioară, în Inima ei iubitoare, în capacitatea ei de a călători prin furtuni și de a ieși din toate astea, întreagă.

Nu a existat, vreodată, un moment în care Ea să fi fost fără un acoperiș deasupra capului, fără un pat în care să poată dormi și fără mâncare pe masă, pentru ca Ea a fost purtată pe aripile Îngerilor și Ea știe sigur, că Ea nu este abandonată, nici singură.

Acum, Ea își revendică, pe deplin, Zeitatea sa și Tot Ceea Ce Ea Este și Ea nu se mai retrage departe de puterea feminității, Ea cuprinde Tot.

Ea stă, Aici, fără teamă și stă ferm ancorată în Mama Pământ, la fel cum Ea Este, ferm, înrădăcinată în Cosmosul Divin și în Tot Ceea Ce Este și va fi mereu, Ea nu are nevoie să fie validată pentru cine și ce Ea Este!

EA ESTE TOTUL.

Prin urmare, Ea va iubi cu înverșunare, în mod loial și cu toată Inima, Mintea, Sufletul, Spiritul, Trupul, fiind ființa căreia nu îi este teamă să se iubească.

Ea va iubi Omul care este dispus să o iubească în totalitate, complet și să nu se retragă în fața puterii ei, ci să rămână, pe deplin, în propria sa masculinitate și putere.

Ea nu vrea o jumătate de om sau un om inconștient, Ea vrea ca El să fie, Aici, pe deplin conștient, cu Ea, fie că o înțelege sau nu.

Iubirea are nevoie să fie înțeleasă, însă, cel mai bine, să fie trăită și simțită în fiecare moment, cu fiecare respirație și, dincolo de toate acestea, să fie mistică, o Iubire în care să descifrezi noi călătorii și noi modalități deschise de relaționare și de existență și, prin urmare, Iubirea Adevărată.

Atunci când Ea stă în deplinătatea și gloria propriei sale feminității, încă, deschisă, vulnerabilă, autentică, reală, onestă și în Iubirea ei deplină și El stă în deplinătate, glorie, vulnerabilitate, autenticitate, realitate, onestitate, fără măști, atunci Ei, amândoi, Sunt Aici, în Sufletul lor cel mai intim și măreția frumuseții lor sufletești și, apoi, Ei se pot întâlni, în cele din urmă, ca egali, în calitate de parteneri, în echilibru și pot crea ceva extraordinar împreună.

Și, în final, Ei văd că nu sunt în concurență unul cu altul, nu sunt în război, nu trag în direcții diferite, nu își provoacă, reciproc, durere.

Ei realizează, în cele din urmă, că scopul și chemarea Sufletelor lor sunt superioare tuturor, că Ei Sunt în măsură să se găsească reciproc pe atât de multe niveluri, că Ei Sunt meniți să lucreze împreună, în tandem, în parteneriat, în aceeași direcție, împărțind aceeași viziune, pentru a ridica conștiința ființei și pentru a lucra spre binele tuturor.

În cele din urmă, există libertatea de a crea noi niveluri superioare de Iubire în relații, fără ca unul să fie copleșit de celălalt și fiecare la fel de puternic și îndrăgostit.

Plimbare în Iubire, conversație în Iubire, parteneriat în Iubire.

Acest lucru nu înseamnă că nu vor fi focuri de artificii, tunete și fulgere; oarecum, unul din Ei este suficient de matur, pentru a trece prin furtuni, valorificându-și, cu adevărat, puterea sufletească interioară și, apoi, să constate că, în cele din urmă, totul îi aduce mai aproape și să înțeleagă, împreună, în cele din urmă, darul imens al Iubirii Adevărate.

Ea a ajuns acasă, în cele din urmă, într-un loc de odihnă profund, adânc în interiorul ei.

Ea a pierdut totul, munca ei, casa ei, familia ei, prietenii ei. Vechea viață s-a dezintegrat în profunzime. Cu toate acestea, Ea a găsit o apartenență interioară, o Pace interioară profundă, o Iubire profundă, care cuprinde toate dimensiunile și formele.

Ea realizează că Fericirea este ceva adânc în interiorul ei și Ea nu o mai caută în afara ei.

Ea știe că Ea Este întreagă și completă și, prin urmare, nu există o nevoie de a găsi pe cineva să umple golul, pentru că vidul nu mai este acolo.

Acum, Ea poate iubi mai profund și mai delicat, pentru că Ea este Iubirea Sufletului ei și Ea poate fi Tot Ceea Ce Ea dorește să fie și mai mult de atât.

Ea învață să zboare mai sus, ca un vultur și să se înalțe chiar mai mult, în centrul galactic și în spațiile cosmice.

Ea nu cunoaște limite.

Și într-o zi, El vine, vulturul ei, partenerul ei și Ei zboară și se înalță pentru dansul de împerechere.

Ea descoperă că ei se potrivesc și, apoi, Ea zboară deasupra lui și El sub Ea, iar Ea își stânge aripile și cade liber și El o prinde cu aripile sale, așa cum Ea are încredere în El să facă asta. Apoi Ei inversează procesul, El în cădere liberă și Ea îl prinde cu aripile ei.

Cu încredere totală, respect și onorare profundă a Sufletului fiecăruia, Ei se împerechează, Acum, la niveluri mai înalte decât înainte; nu din cauza tuturor cicatricilor, a nopților întunecate ale Sufletului și orice altceva, ci, mai degrabă, în ciuda acestora toate și datorită acelor cicatrici din luptele greu câștigate și care au servit Sufletelor lor în moduri incomensurabile, pentru a fi, în cele din urmă, capabili de a iubi la un nivel mult mai profund și mai delicat și pentru experiența transcendentală, Iubirea Universală a Divinului Masculin și Divinului Feminin și, în cele din urmă, pentru adevărata stare de Fericire.

Și apoi, într-o zi, Ea stă, Aici, pe un munte înalt și mulțumește Mamei Pământ pentru că i-a dat viață, pentru că i-a oferit acest trup pentru o clipă în eternitate și pentru a experimenta Viața pe planeta Pământ.

Ea mulțumește Zeiței pentru că a învățat-o să stea în propria ei putere, pentru revelarea și dansul în propria ei feminitate, frumoasă și profundă și pentru că i-a oferit posibilitatea de a înțelege, în cele din urmă, darul imens al Vieții în această formă.

În timp ce Ea ridică mâinile spre Ceruri și fața către Soare, valuri și valuri de energii ale Iubirii trec prin Ea și radiază în Întregul cosmic.

Ea vine, în cele din urmă, Acasă.

Ea.

Tot Ceea Ce Este.

UNA